Gânduri, idei, speranţe…


,, Ce gânduri aţi avut voi despre şcoală?’’ a răsunat întrebarea doamnei învăţătoare.
        Privirile s- au luminat, iar cuvintele au început să curgă, uimind ascultătorul! Unii au crezut că va fi greu ,, că nu vor reuşi niciodată să scrie vreo literă…’’ Alţii, ca nişte prezicători faimoşi, au ştiut de la bun început că va fi,, foarte, foarte, foarte…frumos la şcoală!’’. Un glas timid şi sincer s- a auzit în murmurul clasei: ,, Eu am crezut că va fi foarte greu fiindcă sunt mic şi nu- mi voi putea duce ghiozdanul!’’ După o tăcere de- o clipă râsetele cristaline ale ,, bobocilor’’ au umplut clasa. Apoi, înşiruirea de cuvinte a continuat…,,povestea bobocelului’’  depănându- se lin…
        Doamna învăţătoare îi ascultă şi- şi dă seama că le place la şcoală fiindcă ,, fac matematică, citesc, scriu, pictează, decupează, lipesc sau modelează…’’ că le place totul, însă nimic nu poate depăşi în laude ,, ora de educaţie fizică sau pauza.’’ Sinceri, optimişti, curajoşi, plini de gânduri bune şi speranţe, ,, boboceii’’ spun că vor să înveţe cât mai bine, să ajungă ,,... profesori… doctori… constructori… sportivi… pompieri… agenţi de pază… avocaţi sau judecători…’’
        Cuvintele lor- pline de farmecul copilăriei-  aduc multă bucurie învăţătoarei,  aceasta gândindu- se că are nişte ,, boboci’’ atât de destoinici, care prin munca şi strădania lor vor prinde,,aripi’’, înălţându-se an de an - cu măreţie poate- în lumea plină de mistere a adulţilor.
Succes ,, bobocilor’’!
Prof.  înv.  primar Seserman Veturia